Psalm

Doamne, În mine e atâta moarte Și-atâta goană aprinsă de porniri deșarte, Încât abia mai percep bătăile inimii, Ce ar pulsa spre Tine, Că doar în Tine se poate odihni. Așa că Te rog, Viață, Mai toarnă câțiva stropi și în mine, Să aibă și inima de ce să mai bată, Să aibă ce să … Continuă lectura Psalm

Toamnă internă

Pe cerul din mine se-adună nori gri şi toamna începe în suflet să-mi crească, chemată de muguri, mai mult morţi decât vii, ce-au ofilit înainte să înflorească. Îmi plimb ochii goi prin mănunchiuri de foi scrise pe-ntuneric, cu tuş invizibil, în timp ce viaţa-mi dădea lecţii noi, despre cum să rescriu lacrimile lizibil. Aceşti ochi … Continuă lectura Toamnă internă

Progres invers

Cât de-ndelung e zarea întunecată, cât de amarnic de pustiu deşertul şi ce amorţită e inima în pieptul ce nu vrea să se frângă. Lacăt slinos şi greu încuie cuşca în care rămăşiţe sfinte plâng- şi lasă liber drumul eului nătâng să-şi facă voia. De-ar şti sufletul amorţit, fugar, ce-adâncă-i vina lui şi ce cumplit … Continuă lectura Progres invers

Frământare

M-am întrebat (nu de puține ori) de ce nu am scris mai mult pentru Tine și despre Tine. De ce am scris doar când m-a durut, sau doar atunci când câte un mănunchi de cuvinte îmi persista încăpățânat în cortex. De ce am scris doar când n-aveam somn, că nu-și putea face loc în peisaj … Continuă lectura Frământare