Why? This isn’t always the legitimate question. At least not when the one you question has the right to do things in its own way, without explaining itself. The only benefit comes when the one who asks needs to know the answer. You can take it as a gathering of shattered thoughts that are bound … Continuă lectura Why?An introduction.
Mărturisire
Eu nu ți-am spus că te iubesc.N-am îndrăznit.N-aș fi putut să mă grăbesc.Mă înspăimântă să-ți arăt cum simt,Când vine vorba de sufletul tău,Care-i atât de plin, așa ceresc…Și fiindcă n-am vrut să numescIubire- un val, o patimă, un testAl simțurilor reactive -Am învățat să-mi radiografiezTăcerile cele mai semnificative,Și să analizezAbsențele, ce-ncep să ardă-n mine.În fine,Acum … Continuă lectura Mărturisire
Rugă (II)
La Tine, Doamne, îmi doresc să vin Să intru în locul preasfânt, Să mă-nchin. Dar simt că nu pot rosti niciun cuvânt. Gânduri se curmă pe când să le-adun Se pierd în pornirile minții. Pe vârful limbii. Își abandonează sensul. La-nceput nu au vrut, Apoi n-au mai putut, Așa-ncât le-am lăsat să se stingă Și … Continuă lectura Rugă (II)
Rugă (I)
Mă rog Și-ți cer să scoți din mine mormanele de tină, Dar ochii mei nu pot privi țintă înspre lumină... Înțelegi? Vezi? Nu pot să privesc Soarele în strălucirea sa, Dar vreau să strălucesc și eu când se așterne noaptea. Caut în juru-mi refugii absente Când strigă în mine iarăși armate de reproșuri Asurzitor vestind … Continuă lectura Rugă (I)
Exercitii de echilibru.
M-a tulburat profund realitatea următoare: orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit coboară de Sus, de la Tatăl Luminilor. Și în loc să-I caut prezența mai mult decât orice, în loc să îmi agăț dorințele și să îmi ațintesc privirile spre Mâna Lui ce nu obosește dăruind -daruri perfecte- mă epuizez în încercarea … Continuă lectura Exercitii de echilibru.
Monolog adresat.
Inimă, Tu zici că ai fost făcută să fii frântă repetat, așa, pe viu, cu realități care se nasc în interior…și care odată cu fibroza rănilor tale, mor. Și de mă-ntrebi de ce, am să îți răspund tot prin câteva semne de întrebare: Cum altfel ai putea învăța să iubești, să devii mai puternică, mai … Continuă lectura Monolog adresat.
Nocturna.
Dorm activ pe patul nelinistii mele. Am dezvoltat, nepremeditat, O pasiune pentru ideile neterminate Si-mi agat mintea de ele Sperand sa umplu decorul absent Cu mofturile ei de noapte. Bineinteles, am realizat Ca nu se poate. Mi-am denumit recent ultima fobie. O fi mai veche decat am crezut Doar cine isi mai stie Secundele de … Continuă lectura Nocturna.
Insomnii de decembrie
Cât de talentat ar trebui să fii, să poți trasa haosului o linie melodică... și cât de om poți fi, așa încât să dai neliniștii un sens, să îi așezi un fotoliu în suflet, să-și odihnească acolo căutările. Știi doar că ai vrea, măcar de-acum, să înveți să aduni și să scazi, să faci loc … Continuă lectura Insomnii de decembrie
The sight of you
The slightest pang: That’s what your sight brings to my fainting heart. As if the solemn calmness of a certain lake Would trade its lack of motion For a crown of turmoil Caused by a certain drop of rain. In vain would silence the sound of pain conceal- Its shout runs deep in growing vibrant … Continuă lectura The sight of you
Frustrări fără titlu.
E drum lung între creier și genunchii care, sălbatici, nu vor să se plece mai des în rugă, până nu-i forțează câte o cădere amară să ia contact cu pământul. Încerc compulsiv tot felul de rute ocolitoare...sfaturi de nu știu unde, cărți, predici online și alte soiuri de remedii pentru suflete confuze cu privirea tulburată. … Continuă lectura Frustrări fără titlu.
Despre dorinţe
Îmi atârn dorințele de umărul Tău, stabil. Prea mult le-am așezat în altă parte, doar să le aflu abandonate şi ruginite, după chipul și asemănarea cuiului ce le-agățase inutil de pereții subțiri ai unor suflete îndepărtate. Particip, din când în când, la câte-o slujbă de înmormântare a dorințelor moarte. Dar nu mai plâng, căci știu … Continuă lectura Despre dorinţe